Brexitul provoacă criza forței de muncă în Marea Britanie

Regatul Unit este prezentat fără doar și poate un fel de SUA a Europei; drept pentru care „invazia” imigranților se datorează mult aprecierii pe care mass media (și nu numai) o distribuie zi de zi în canalele internaționale. Parte din Uniunea Europeană, Marea Britanie și-a deschis larg porțile tuturor curioșilor, turiștilor, investitorilor, oamenilor de știință, modei etc., căutând să le dea posibilitatea de a se convinge de calitățile sale. De la a fi o destinație precum un vis mult dorit de toți și până la momentul când autoritățile britanice au strigat „invazie!” nu a fost nevoie decât de deschiderea pieței de muncă. Numai la sfârșitul anului trecut s-au înregistrat din nou creșteri a numărului de imigranți care munceau în Regat, depășind cifra de 2.000.000 (în ceea ce privesc imigranții veniți chiar din interiorul Uniunii Europene, românii și bulgarii reprezintă numărul cel mai mare, crescând cu 49.000 față de aceleiași lună a anului trecut). Cu toată zarva făcută în presă și încercarea inspirării unei anumite atitudini față de imigranți, luați la bani mărunți, britanicii sunt văzuți ca fiind fericiți de valul străinilor care vin și le lucrează muncile cele mai grele.

Binecunoscutul taboild „Daily Mail” (sau „Daily Scare” – trad. „Sperietura zilnică” cum obișnuiesc locuitorii să îi mai spună) a fost cel care a generat această atitudine negativă împotriva imigranților care nu fac altceva decât să aducă prejudicii Regatului Unit. Din acel moment, politicienii au profitat de această idee pentru a găsi vinovatul problemelor interne; ONG-urile au desfășurat campanii de susținere a dreptului imigranților (un exemplu stă formularul campaniei LET′S CHANGE THE STORY, a cărei misiune ziarul Gândul o prezinta astfel: „după un an de zile de campanie intensă în ziarele britanice despre riscul iminent al unei invazii de români și bulgari, în contextul deschiderii pieței de muncă la începutul lui 2014, teama de hoardele de muncitori est-europeni a rămas doar în paginile acestor publicații. Dincolo de articole alarmante, cetățeanul britanic înțelege că și românul și bulgarul au aceleași drepturi în Regatul Unit precum englezul ajuns la București sau Sofia. Panica mediatică este depășită în relația de zi cu zi dintre aceste naționalități, după cum au povestit pentru Gândul numeroși români din Marea Britanie care au completat deja formularul LET′S CHANGE THE STORY. (...) Să rescriem povestea românilor din Europa și să facem presiune publică pentru relatarea adevărului în publicații precum Daily Mail.”)

Criza imigranților stârnită de conflictul desfășurat în Siria a reușit să „fie cireașa din vârful problemei” căci, dacă până anul trecut problema britanicilor cu numărul uriaș al imigranților era doar la nivel declarativ, David Cameron a respins cota obligatorie impusă de Uniunea Europeană, când a venit vorba despre distribuirea acestora în fiecare stat membru. Luna iunie a acestui an este primul pas real pe care britanicii îl desfășoară exprimându-și cu adevărat îngrijorarea față de această problemă, urmând a fi susținut un referendum care va decide rămânerea sau părăsirea Uniunii Europene. Ce se va întâmpla dacă Marea Britanie reușește să își recâștige libertatea? Oare noi legi care înăspresc libera circulație și posibilitatea străinilor de a lucra în Regat se vor pregăti? Până în momentul referendum-ului specialiștii nu mai contenesc din a face pronosticuri și analize asupra a ceea ce se poate întâmpla după o astfel de decizie; însă pe de altă parte, românii intervievați de Jurnalul european susțin că „totul este o făcătură! Ei nu au o problemă cu imigranții! Lor le convine că au venit disperații care sunt dispuși să muncească pe jumătatea a ceea ce câștigă ei; vă zic eu cu ce au britanicii o problemă; trebuie să le acorde imigranților același drept și posibilități ca și locuitorilor Regatului și atunci, nu există resurse” (a declarat George Stoicescu, un domn în vârstă de 46 de ani pe care l-am găsit într-o stație de metrou). „Mama mea este plecată de 7 ani în Manchester. Lucrează ca îngrijitoare la domiciliu pentru o bătrână. Fii ei au cariere pe care le urmează cu sete și atunci, au decis să dea 10% din salariul lor unei imigrante care are nevoie de un loc de muncă; eschivându-se astfel de responsabilitatea de a fi alături de părinți la bătrânețe” menționează Ana Maria, 17 ani, București. Mădălina și Cristi, sunt un cuplu tânăr de români care a plecat cu ajutorul unei agenții de recrutare, să lucreze într-un depozit de sortare și ambalare produse frigorifice din Londra. Întrebați ce părere au despre colegii lor de muncă britanici, aceștia nu au întârziat să își arate indignarea: „dă-i încolo că stau și nu muncesc nimic! Pe ei șefii îi menajează și ne dă nouă (nr. imigranților) cele mai grele munci. Britanicii s-au obișnuit să muncească imigranții în locul lor!”/„Vă spun eu, imigranții dezvoltă economia acestei țări; britanicii trăiesc ca regii pe spinarea noastră. Desigur, aici nu vorbim de imigranții chiar stau în locurile publice și cerșesc. Din păcate, atunci când zic imigranți, britanicii nu mai fac diferența recunoscând că există și străini care lucrează în birouri, în spitale, cultură, centre comerciale, laboratoare etc.” declară Matei, un buzoian de 25 de ani care lucrează într-un call center.

Unde să mai punem că până și celebrul bucătar britanic, Jamie Oliver admite nu doar necesitatea cât și calitatea muncii depuse de cei veniți în Regat ca să muncească, declarând că restaurantele îi merg bine datorită angajaților, cei mai mulți, imigranți.