Patru ani de la cele mai scumpe alegeri prezidențiale din istoria SUA
Obișnuită cu caractere determinate să claseze SUA în topul celor mai puternice state ale lumii, istoria președinților americani a înregistrat un punct culminant în 2008 când electoratul a pus pentru prima dată la conducere un om de culoare. Manifestând interes pentru egalitatea drepturilor dar și pentru relații internaționale pacifice, Barack Obama a devenit cel de-al 44-lea președinte al Statelor Unite ale Americii datorită unui discurs irenic și a unei imagini publice impecabile. După două mandate la Casa Albă (20 ianuarie 2009 – 20 ianuarie 2017), președintele Obama a fost nevoit să predea ștafeta următorului ales.
Cu un spirit revoluționar și contrar principiilor fostului președinte care obișnuia să instige la uniune, amintind „prietenilor” săi americanii, că sunt și întotdeauna au fost o națiune de imigranți („și noi am fost străini la un moment dat”) candidatul Donald Trump a mizat pe faptul că americanii (ca și el) s-au săturat de străini, de servirea intereselor sau binelui altor state, de deschiderea față de alianțe inutile (specificând Acordul climatic de la Paris și Acordul nuclear cu Iranul), pierderea valorilor americane în favoarea efortului de a a satisface mass media, acuzând fără nicio reținere Uniunea Europeană, insultând sisteme politice sau jignind personalități publice. Sătul de „circul” din societatea americană, Donald Trump și-a centrat discursul electoral pe apelul la emoții, inspirând electoratul să voteze o „America, minunată din nou” (America, great again).
A doua principală candidată a alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii a fost Hillary Clinton (candidatură susținută chiar și de Barack Obama). Cu un ton mai calm, cu o prezență elegantă și un discurs care promitea să continue ceea ce fostul președinte a reușit cu succes să îmbunătățească la națiune, Clinton părea să calce pe urmele modelului său. În 2016, planeta se confrunta deja cu o serie de probleme care îi punea în pericol securitatea, vitalitatea societăților și relațiile dintre state. Astfel, amenințările grupării ISIS, atacurile teroriste, conflictul militar din Siria, atacurile cibernetice, cea mai mare criză umanitară de după cel de-al Doilea Război Mondial în cadrul căreia sute de mii de refugiați invadaseră Europa, încălzirea globală, testele nucleare sau deteriorarea capacității umane în favoarea inteligenței artificiale au ghidat atitudinea, discursul și imaginea publică a celor doi primi candidați în alegerile prezidențiale. În timp ce Donald Trump s-a poziționat împotriva relațiilor internaționale, dorind să sustragă SUA din angajamentul de susținere a altor state și mutându-i efoturile spre obiectivul de a reface potențialul american „pierdut” de predecesorii săi, Hillary Clinton a mizat pe ideologia conform căreia, „uniți suntem mai puternici, dezbinați pierdem”.
În timp ce Clinton beneficia de imaginea unei foste prime doamne (fiind căsătorită cu cel de-al patruzeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton, deseori implicându-se în mod direct în luarea deciziilor politice din timpul mandatului acestuia), cu o experiență de avocat, Senator de New York (2001-2009) dar și Secretar de Stat în administrația Barack Obama (2009-2013), contracandidatul său propunea un magnat miliardar și vedetă de televiziune în calitate de viitor președinte al Americii. Fără experiență în politică, Donald Trump s-a înscris în lupta pentru cea mai importantă poziție din SUA susținut de o atitudine revoluționară, punând problemele patriei pe seama străinilor. Dacă de regulă, campaniile electorale din cadrul alegerilor prezidențiale SUA beneficiază de o mediatizare intensă, evenimentul din 2016 a depășit recordurile de audiență tocmai pentru că ambii candidați reprezentau o noutate: dacă Hillary Clinton ar fi câștigat, devenea prima femeia președinte al super puterii de peste Occident, în timp ce, reușita lui Donald Trump ar fi adus la putere primul președinte fără experiență politică, dar și cel mai tranșant lider din istoria modernă a Americii.
Susținători a două ideologii opuse, în timp ce Hillary Clinton (democrată) milita pentru nevoia de unitate și toleranță, continuarea direcției începute de Barack Obama, oportunități egale între sexe, protejarea mediului și a justiției, susținând echitația socială, politica externă, educația, micii întreprinzători, combaterea evaziunii fiscale, combaterea terorismului, controlul armelor și protecția drepturilor civile, Donald Trump (republican) și-a centrat discursul electoral pe teme precum ura la adresa femeilor, musulmanilor, leneșilor, imigranților sau homosexualilor, încheierea parteneriatelor care trag în jos Statele Unite ale Americii, serviciul „prost” pe care l-a făcut Barack Obama, crearea unui zid de 10 metri la granița cu Mexicul etc.
Deși temperamentul acestuia îi crea o serie de dezavantaje în fața rivalei democrate, mass media s-a alimentat constant cu imaginea publică a lui Donald Trump oferind zilnic, știri pe cât de amuzante pe atât de îngrijorătoare, având în vedere că exista posibilitatea ca strategia lui Trump să câștige alegerile. Reprezentând una dintre cele mai „spectaculoase” dar și cele mai scumpe campanii electorale din istoria SUA, lupta dintre cei doi candidați (desfășurată pe durata a peste 500 de zile dar ajunsă la final în data de 8 noiembrie 2016) părea că se dă la nivelul uneia dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea și atitudinea tipică a unui american pentru care politica înseamnă împotriva politicii.
