#11.9. Miercuri se împlinesc 18 ani de la cel mai mare atac terorist pe care l-a văzut planeta moder

Terorismul a devenit în zilele noastre cunoscut ca „boala invizibilă a secolului XXI” care, împreună cu sărăcia, foametea, traficul de persoane, arme sau stupefiate, încălzirea globală, conflictele militare sau testele nucleare, amenință siguranța planetei și starea de bine a ființei umane. Din ce în ce mai răspândit, astăzi, terorismul se resimte ca o umbră care suflă în spatele fiecărei societăți moderne. Cu toate că în ultimii ani, actele de terorism s-au înmulțit iar adepții grupărilor teroriste răsar ca „ciupercile după ploaie”, planeta nu va uita niciodată cel mai sângeros act de terorism petrecut în data de 11 septembrie 2001 când, în New York, peste 3000 de civili au murit la World Trade Center, Washington D.C. (Pentagon) și Pennsylvania (acolo unde, unul din cele 4 avioane „teroriste” s-a prăbușit). Aceste evenimente au ridicat mari semne de întrebare și au intrigat prin straneitatea anumitor aspecte ale evenimentelor și prin modul denaturat în care au fost prezentate de autorități și de aliatul lor principal, mass media.

În urma acestor evenimente (declarate ca fiind dintre cele mai importante în istora umanității - Cine vreodată a mai atacat America într-un mod așa de laș?) au părut sute/mii de articole, filme, cărți etc. care au încercat, fiecare din câte un punct de vedere să-și impună teoria, a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat acolo, sau să găsească împreună cu opinia publică răspuns la nenumăratele întrebări ce se aflau pe buzele tuturor. Un rezultat de o importanță deosebită, a ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie, a fost reacția populației în urma terorii ce a fost semănată în rândurile ei, care a acceptat renunțarea la libertatea individuală (prin renunțarea la secretul corespondenței, acceptul ca telefoanele să poată fi ascultate etc.) sub pretextul asigurării unei securități sporite, urmând ca cei ce nu se supun sau protestează împotriva acestei legi să fie calificați drept complici la terorism, conspiraționiști, nebuni etc. Regizorul Michael Moore, în filmul său, Fahrenheit 911, unde a prezentat evenimentele de la 11 septembrie, a omis câteva aspecte destul de importante a ceea ce s-a întâmplat acolo. El a precizat legătura dintre familia lui Bush și cea a lui Osama Bin Laden pentru a distrage atenția publicului de la aspecte mult mai grave și a evitat să dea un răspuns concret atunci când a fost întrebat de ce nu a pomenit nimic în filmul său, despre faptul că NORAD (North-American Aerospace Defense Command) nu a reacționat la atacurile aeriene? sau despre prăbușirea ca într-o demolare controlată a turnurilor gemene, singurul său răspuns fiind: pentru că ar fi nepatriotic, neamerican.

În toate aceste evenimente mass media a avut un rol crucial. Fluxul de informații a curs cu o viteză extraordinar de mare prin fața miliardelor de ochii flămânzi după informație. Evenimenetele au fost prezentate în regim Breaking News în toată lumea din Seattle până în Bangkok aducând cu sine fel și fel de sentimente de la furie, la teroare, la neputință și teamă (gurile rele spun că aceste evenimente au adus bucurie în țările arabe unde, o mare parte din populație a considerat că ce s-a întâmplat acolo a fost mâna lui Allah). „Contribuţia mass-media la războiul împotriva terorismului, deşi a fost de multe ori supraestimată sau ignorată, este mult mai semnificativă comparativ cu dezavantajele, riscurile şi prejudiciile. Cel mai potrivit mod de abordare a relaţiei terorism - mass-media este încercarea de a înţelege viziunea grupărilor teroriste asupra comunicării. Nu poate fi negat faptul că, deşi terorismul s-a dovedit ineficient ca armă care răstoarnă guverne şi preia puterea politică, reprezintă un mod de mediatizare a ideologiei şi ameninţării teroriste. Prin natura sa, terorismul constituie o armă psihologică care depinde de transmiterea ameninţării către societatea civilă”, comentează autoarea Cristian Barna, în lucrarea „Terorismul și Mass Media”. Ceea ce trebuie să înțeleagă opinia publică este că îi revine responsabilitatea de a discerne dintre ce este adevărat și ce nu și de a se proteja de manipularea și propagandă ce vin odată cu informația.

În ultimele două decenii s-a putut observa o creștere considerabilă a promovării de către mass media a actelor teroriste. Astăzi 2 din 10 știri sunt despre terorism. Mesajele, actele crude și amenințările teroriștilor par a fi pretutindeni, în buletinele de știri, discutate în emisiuni, pe primele pagini ale ziarelor și revistelor, pe internet, ș.a.m.d. Nu este de mirare faptul că, terorismul a cunoscut o dezvoltare vizibilă în ultima perioadă. Teroriștii se fac cunoscuți, actele lor crude înspăimântă și terorizează o lume întreagă, fără excepție, astfel că, ei câștigă teren în mințile victimelor lor, sădind frica, intimidarea și teroarea, principalele lor arme. O altă metodă prin care grupările teroriste se fac cunoscute și în același timp își fac reclamă, este interviul. O parte din liderii anumitor grupări, s-au întâlnit cu jurnaliști de diverse naționalități (în general arabi) și au oferit interviuri. De exemplu Osama Bin Laden, liderul grupării Al-Qaeda, din 1990 și până la moartea sa în 2011, a oferit în jur de 10 interviuri. Astăzi însă, în anul 2016, mulți teroriști au mers la următorul nivel. Ei nu mai oferă interviuri jurnaliștilor (în special dacă sunt străini, pe aceștia de obicei îi iau ca ostatici), ci se filmează, postând mesajele lor către populație, pe internet. În cazul acesta, ziariștii, preiau materialele de pe internet și le prezintă la buletinul de știri, în ziare sau le dezbat în emisiuni televizate, oferind astfel teroriștilor o platformă de unde să-și facă auzită vocea. Cea mai mare armă pe care teroriștii o folosesc împotriva maselor, se pare că este terorizarea și împrăștierea fricii, prin postarea uciderii dușmanilor lor (în cele mai groaznice moduri cu putință, de la tăierea capetelor, la scufundarea lor de vii în acid azotic), de cele mi multe ori, alăturate unui mesaj la fel de înspăimântător.