Monopulul Statelor Unite instalat odată cu alegerea englezei ca limbă francă

Ultilizarea limbilor franca a început încă din antichitate. Dacă limba latina a fost limba franca în perioada Imperiului Roman, greaca a purtat aceași titulatură în cultura elenistă. Inițial, în urma a mai multe imperii trecute, „akkadiana” și aramaica fusese limbile comune a unei largi părți din vestul Asiei. În ciuda faptului că i se oferă o asemenea importanță, limba franca nu a fost mereu unanim acceptată de toate țările, drept exemplu, anumite regiuni ale lumii consideră și folosesc drept lingua franca, limbi precum franceza, spaniola, urdu, hindusa, portugheza, rusa, mandarina, araba și swahili (limbă vorbită în estul și sud-estul Africii). Mai mult, sunt anumite situații în care limba francă este chiar limba națională a unei țări (cazul limbii urdu, cea care reprezintă și limba națională a Pakistanului). Toate aceste exemple denotă faptul că istoria a decis necesitatea utilizării unei limbi francă pentru a facilita procesul de înțelegere între oameni de naționalități diferite, dar nu s-a consemnat niciodată folosirea uneia singure care să reușească notorietatea de a fi percepută ca fiind unică pentru toate cazurile.

Această observație explică faptul că în construcția istoriei îndepărtate, existau foarte multe „imperii” a căror autoritate concurau pe întregul glob. Astăzi, s-a ajuns la o unanimitate în ceea ce privește alegerea unei singure limbi franca pe întreg mapamondul pentru că există procesul globalizării și intenția acestuia de a participa intens la modernizarea statutului, identității și traiului cetățenilor lumii. Această promisiune a adunat laolaltă toate puterile lumii uitând de concurență în favoarea interesului pe care l-au manifestat pentru această idee a „cooperării” universale;

Cu un scop întins pe o astfel de „infrastructură” era impetuos necesară înțelegerea nevoii de alegere a unei singure limbi care să facă legătura între toate țările pământului fără a bulversa procesul de scriere și interpretare a documentelor oficiale pregătite în vederea susținerii procesului globalizării.

Deși este o limbă vest germanică ale cărei origini se trag din Anglia, de ce alegerea englezei ca lingua franca este triumful americanilor și nu al englezilor? Pentru că americanii sunt cei care au reușit să declanșeze prin promovarea unei imagini de „imperiu” un fenomen care a acaparat atenția întregii planete. Pentru că în același sens, nu englezii sunt cei care dețin aproape în întregime topurile celor mai importante poziții în lume. „Cum utilizarea unei limbi se află în strânsă legătură cu ritmurile puterii, câştigarea războiului rece de către Statele Unite au contribuit şi la răspândirea limbii engleze. Un alt adjuvant important l-au constituit noile tehnologii de comunicare: computerul şi internetul. Conform unui studiu privind caracterul gobal neuniform al infrastructurii şi al utilizării telecomunicaţiilor pentru anul 1995, SUA era ţara cu cel mai mare număr de computere şi telefoane mobile. Chiar dacă datele statistice au suferit modificări până în prezent, se poate observa avantajul pe care l-au avut americanii în răspândirea limbii lor”, explică specialistul Fairclough Norman în tratatul Language and Globalisation.

Fără nicio îndoială, dovezile care caută să demonstreze că procesul globalizării este unul denumit mai degrabă „americanizare” (unii autori mergând până în punctul de a-l numi „mcdonaldizare”) fac studiul tuuror efectelor pe care Statele Unite ale Americii a început să le aibă asupra ființei umane, din momentul în care comunicarea și mijloacele de comunicare au suferit declanșarea uneia dintre cele mai mari revoluții. Indiferent de ce parte a globului pământesc sunt oamenii localizați, intrarea în posesia unui televizor, radio sau calculator reprezintă o ușă (imaginativă) către o lume de Hollywood, în care, fiecare – de acolo de unde se află, poate juca rolul vieții lui. Ulterior, crearea rețelei de socializare, Facebook a servit drept unealtă celor care visau să devină actorii principali în propriul film. Postarea imaginilor cu sine și relatarea vieții pas cu pas (unde merg, unde iau masa, ce vizitează, ce produse și-au cumpărat, pe cine iubesc etc.) i-a transformat din persoane banale, obișnuite, în vedete admirate de un număr mare de prieteni sau subscriberi. Instigând la o lume superficială în care narcisismul și hrănirea egoului primează în viețile noilor generații, globalizarea a determinat rezultatul în care planeta a devenit ținta unei culture americane, ținută în frâu de psihologi, sociologi, marketeri, specialiști ai comunicării și manipulării prin comunicarea vizuală. Afectând drastic celelalte culturi, acest process global nu pare nici de departe că ar urma să producă un efect de uniformizare culurală, ceea ce denotă faptul că previziunile celebrului Samuel Huntington în cadrul cărora planeta se îndreaptă către o ciocnire a civilizațiilor, se confirmă.

Responsabili pentru modificarea profilului tradițional și autentic al planetei, în interiorul cărora „luminau” mai multe culturi ce reușeau să creeze un mix interesant al rasei umane, autorii globalizării sunt acuzați în manualele de specialitate că se folosesc de „visul american” pentru a vinde întregii lumi, iluzia că se poate trăi de success în orice colț al lumii dacă, țara sa participă la procesul globalizării. Astfel, oamenii pot „vizita” întreaga lume numai cu ajutorul mouse-ului și a unor click-uri, se pot face cumpărături de acasă, se poate vota online, fast food-urile au devenit restaurantele lumii moderne, cafeaua Starbucks a devenit al treilea loc (după acasă și serviciu), achiziționarea produselor de brand a devenit un must pentru cei care vor să iasă din anonimat oferindu-și prin prisma unei etichete, calități superioare, religia și relațiile consumându-se și ele în mediul virtual.

Calificată ca o lume a consumatorismului și a materialismului, situația globalizării răspândite de către americani este văzută ca fiind o răspândire a nimicului. Intuit devreme, efectul acestui fenomen a fost lăsat să își amâne lansarea pe teritoriul multor țări, atunci când liderii săi au înțeles că un astfel de „import” nu poate face bine societății (drept exemplu, Franța și Portugalia au interzis mulți ani la rând răspândirea băuturii carbogazoase, Coca-Cola, considerând-o o amenințare la adresa culturii naționale).

Astăzi, puterea de control a Statelor Unite ale Americii le conferă nu doar privilegiu de a distribui planetei idei, politici, produse și visuri ci și o limbă de circulație internațională, ocupând titulatura de lingua francă globală.