În timp ce Marea Britanie se zbate pentru un plan de despărțire de blocul comunitar, Franţa şi Germa
Uniunea Europeană a devenit unul dintre cele mai dezbătute subiecte atât în presa de pe bătrânul continent cât și în cea internațională. Dacă până în 2015, rezultatele uimitoare obținute de un parteneriat excelent între 28 de state europene, propunea Uniunea Europeană ca fiind unul dintre cele mai de succes organizații de o asemenea anvergură, criza umanitară și invazia refugiaților veniți din țările afectate de conflicte militare și sărăcie au cutremurat atât structura blocului comunitar cât și starea acesteia de bine. Astfel, începând cu primăvara lui 2015, liderii de la Bruxelles au fost nevoiți să se confrunte cu tot felul de probleme și amenințări, luptând cu toate forțele pentru a ține Uniunea Europeană „în picioare”. Din păcate, inevitabilul s-a produs și, în timp ce mai multe state membre au început să se răzvrătească la adresa deciziilor impuse de către Comisia Europeană (în mod principal la decizia de a primi obligatoriu cote prestabilite de refugiați), Marea Britanie a decis să facă un pas cu adevărat neașteptat. Decizia sa de despărțire față de Uniunea Europeană a ridicat multe întrebări și suspiciuni asupra celor trei instituții europene (Comisia, Parlamentul și Consiliul european), dar și asupra relației pe care acestea o au în mod special cu Germania.
Astăzi, la un pas de oficializarea Brexitului, programat pentru data de 29 martie, Marea Britanie se confuntă cu incertitudinea propriului viitor. De cealaltă parte, așteptând parcă momentul ca britanicii să declare că doresc anularea Brexitului, Germania și Franța cooperează eficient pentru aprofundarea integrării la nivelul UE.
Despărțirea Regatului Unit de către blocul comunitar a afectat nu doar relația dintre britanici și Uniunea Europeană ci implicit și imaginea Bruxellesului și încrederea celorlalte state membre în instituțiile sale. Tocmai pentru acest fapt, Franța și Germania sunt dispuse să facă totul pentru ca UE să își recapete succesul de altă dată. Acest obiectiv a determinat în primul rând o relație din ce în ce mai apropiată între cele două țări. „Relaţia noastră este puternică şi eficientă (...) Acest lucru ne permite să fim doi interlocutori din ce în ce mai apropiaţi şi din ce în ce mai bine coordonaţi, pentru a acţiona la nivelul Uniunii Europene în scopul construirii unei Europe mai unite, mai suverane şi mai democratice”, a subliniat Emmanuel Macron după un dineu de lucru cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei.
La rândul său, Merkel a punctat: „de la semnarea Tratatului bilateral, am făcut progrese notabile. Europa are capacitatea de a acţiona atunci când Germania şi Franţa prezintă idei comune”.
Referitor la ideea propunerii premierului britanic, Theresa May de a cere amânarea Brexitului, Cancelarul Germaniei s-a arătat dispusă să ofere această „doleanță”. „Dacă Marea Britanie are nevoie de mai mult timp, noi nu vom refuza, dar vrem o soluţie ordonată”, a declarat aceasta. Potrivit analiștilor, cu această atitudine înțelegătoare, Germania speră ca britanicii să ajungă la concluzia că este mai bine pentru viitorul lor să renunțe la Brexit.
De cealaltă parte, Guvernul de la Londra speră să găsească o soluție până în data de 12 martie pentru a nu fi nevoit să amâne Brexitul. Totodată, acesta își doresc să obțină concesii suplimentare din partea Bruxellesului pentru a putea evita producerea unui Brexit fără acord.
Problema majoră din acest moment o reprezintă Acordul propus de Theresa May în noiembrie și respins ulterior de către Parlamentul britanic care îl acuza ca fiind mai avantajos pentru liderii europeni decât pentru Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord. Totuși, Camera Comunelor a votat o serie de amendamente asupra lui. Cu toate acestea, fiind nevoiți să îl prezinte și Uniunii Europene, liderii de la Bruxelles au avertizat deja că nu sunt dispuși să renegocieze proiectul de tratat. Potrivit agenției naționale de presă, Theresa May „vrea renegocierea situaţiei frontierei nord-irlandeze. Acordul pe tema Brexit prevede un statut special pentru provincia britanică Irlanda de Nord, în scopul evitării introducerii controalelor la frontiera cu Irlanda, stat membru al Uniunii Europene. Prevederea este contestată de numeroşi parlamentari britanici. Garanţiile acordate Irlandei de Nord riscă să blocheze Marea Britanie în serii de negocieri repetate în următorii ani”.
Chiar dacă tot ce a putut propune mai bun Theresa May prin acest Acord era ca Marea Britanie și Uniunea Europeană să beneficieze de reprocitate în privința libertăţii de circulaţie, o perioadă de tranziţie post-Brexit, menţinerea Marii Britanii în uniunea vamală, un statut special al provinciei britanice Irlanda de Nord şi păstrarea aranjamentelor comerciale, foarte mulți politicieni britanici au contestat acest proiect, unii dintre ei, demisionând ca formă de protest.
