În timp ce Guvernul de la Londra nu știe cum să întâmpine ziua de 29 martie, cetățenii britanici fac
Mulți cetățeni britanici recunosc că în data de 23 iunie 2016, la referendumul privind apartenența Marii Britanii la Uniunea Europeană, nu au știut ce votează. Presiunea discuțiilor aprinse dintre statele membre și liderii de la Bruxelles pe tema cotelor obligatorii de distribuire a refugiaților, analizele specialiștilor care prevedeau consecințele crizei imigranților și presiunea mass mediei însetate după senzațional, au determinat înclinația britanicilor spre votul pentru Brexit. Abia ulterior, după ce premierul britanic, Theresa May a declarat că va lua în calcul rezultatul referendumului și va invoca Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, informațiile din presă, au început să îi îngrijoreze pe cetățenii Angliei, Scoției, Țări Galilor și Irlandei de Nord.
În timp ce o masă de oameni mai curajoși au dat startul unor proteste de stradă în care cereau Guvernului de la Londra să renunțe la ideea separării de Uniunea Europeană, majoritatea așteptau cu sufletul la gură demersul procesului de negociere a condițiilor de separare, sperând că liderii britanici vor alege ceea ce este mai bine pentru cetățeni.
Totuși, cei doi ani puși la dispoziție pentru discuții și decizii aproape că se scurg iar rezultatul de până în acest moment arată o Uniune Europeană care pune presiuni uriașe pe Theresa May să renunțe la Brexit și un Guvern britanic care nu știe cum o să arate ziua de 29 martie când separarea ar urma să fie una definitivă și irevocabilă.
După ce singurul Acord propus de premierul britanic a fost respins de propriul Parlament, considerându-l un dezastru și plin de dezavantaje pentru Marea Britanie, singurele opțiuni rămase pentru Guvernul de la Londra mai sunt fie renunțarea la Brexit, fie amânarea ieșirii din UE sau, la presiunea uriașă a poporului, repetarea referendumului pentru a da o șansă reală cetățenilor, să voteze în cunoștință de cauză ce se va alege de viitorul Regatului.
Cea mai mare parte a britanicilor își exprimă astăzi îngrijorarea asupra situației confuze, cerând mai degrabă renunțarea totală la Brexit. Însă, pentru că această variantă a fost respinsă vehement în repetate rânduri de Theresa May, premierul britanic cere în continuare Parlamentului să mai dea o șansă Acordului propus de aceasta în luna noiembrie a anului trecut. Cu toate că a demisionat din Partidul Conservator, fostul parlamentar, Sarah Wollaston i-a transmis Theresei My că ar utea obține aprobarea acordului Brexit însă cu o singură condiție: dacă aceasta ar organiza un al doilea referendum privind acordul negociat.
Nemulțumită de guvernarea premierului britanic, Sarah Wollaston a declarat: „dacă doreşte să obţină aprobarea acordului, ar putea să condiţioneze acest lucru de organizarea unui nou referendum, care să îl confirme. Sper ca prim-ministrul să îşi dea seama că cea mai bună metodă pentru a obţine aprobarea este următoarea: să obţină aprobarea cetăţenilor britanici”.
În același timp, un alt parlamentar care şi-a prezentat ieri demisia din Partidul Conservator, Anna Soubry, a declarat că partidul a fost acaparat de extrema dreaptă, anti-europeană, ceea ce va conduce în curând la demisia mai multor parlamentari moderaţi. „Adevărul este că bătălia s-a terminat şi cealaltă parte a câştigat. Aripa dreaptă, extremă, anti-UE, care a distrus fiecare lider în ultimii 40 de ani conduce Partidul Conservator din cap până în picioare”, a declarat Soubry.
Potrivit agenției naționale de presă, Mediafax, „trei parlamentari britanici şi-au anunţat miercuri demisia din Partidul Conservator, condus de Theresa May, aceştia urmând să se alăture Grupului Independent, format din opt parlamentari care au demisionat din Partidul Laburist”. Arătându-se întristată de aceste trei demisii, premierul britanic a transmis însă că „toate deciziile pe care le-a luat sunt în interesul ţării”.
