Rusia critică suplimentarea capacităților NATO în țările est-europene
Deși Războiul Rece a luat sfârșit la finalul anului 1991, competiția acerbă dintre Statele Unite ale Americii și Rusia rămâne în picioare chiar și în 2018. De data aceasta, în ciuda faptului că fosta URSS este reprezentată de o singură țară iar capacitatea acesteia de dezvoltare a cunoscut un potențial ridicat odată cu venirea la putere a președintelui Vladimir Putin (aflat astăzi la al patrulea său mandat), americanii și interesele lor sunt reprezentați de organizația militară NATO, căruia i-au atribuit sarcina de a proteja statele membre în caz de amenințare sau pericol.
De la dorința de a propune primul om care a călcat pe lună, la inventarea a cât mai multe dispozitive și obiecte esențial necesare lumii moderne, la competiția directă între sportivi, soldații care aveau să pună sfârșit celui de-al Doilea Război Mondial, SUA și Rusia se întrec în secolul XXI în ideologii și politici susținute de opinii publice atât de puternice și înverșunate încât ajung să se transforme în amenințări și critici directe,
Lupta dintre cele două puteri mondiale a fost susținută de-a lungul ultimilor ani de fiecare dintre deciziile luate de președinții care au trecut prin scaunul puterii SUA. Mai nou, NATO este responsabilă de transportarea unui obiectiv pe cât de suspect pe atât de înjrijorător, susțin rușii. Folosindu-și țările membre, vecine Rusiei, pentru a ridica baze militare, scuturi antirachetă și a desfășura exerciții „de protocol”, NATO este acuzată că a împrejmuit Rusia la vest pentru a-i limita puterea de acțiune. De altfel, această acuzație nu este la prima sa dezbatere, americanii fiind adesea luați în vizor de către ruși, după ce NATO continuă vehement să își suplimenteze capacitatea în țarile est-europene.
Potrivit rușilor, NATO pare să zâmbească mârșav ori de câte ori o țară est-europeană cere aderarea, tocmai pentru că dorința acestora completează puzzle-ul mult scontat în vederea blocării Rusiei în caz de răspundere la o acțiune militară nedorită. De altă parte, autoritățile NATO se apără și susțin că singurul său scop este de a se extinde din ce în ce mai mult pe baza inspirării nevoii de siguranță, iar faptul că Europa de est își arată interesul să fie protejată de către americani nu înseamnă decât că țările est-europene se tem de Rusia. Fără a menționa insistențele cu care propun Republicii Moldova să adere la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, americanii se scot basma curată chiar și atunci când în ciuda faptului că nu există nicio amenințare la adresa statelor membre est-europene, desfășoară exerciții de antrenament intense și își suplimentează activ capacitatea de funcționare.
Acuzațiile rușilor aduse intențiilor suspecte ale NATO nu sunt la prima sa vociferare; încă de acum 2 ani, ambasadorul rus la Alianța Nord-Atlantică exprimându-și temerea: „suplimentarea capacităţilor militare NATO comportă riscuri evidente pentru securitatea europeană şi mai ales pentru Tratatul Rusia-NATO, care include clauze pentru limitarea capabilităţilor militare. Începând de la summitul NATO din Ţara Galilor desfăşurat în 2014, toate reuniunile ministeriale NATO s-au desfăşurat, în mod stereotipic şi regretabil, fără semnale pozitive pentru relaţia Alianţei cu Rusia. În pofida deschiderii noastre spre dialog, NATO se concentrează de fapt în principal pe politici de izolare a Rusiei din punct de vedere militar. Această atitudine tinde să devină una de termen lung. Specialiştii militari NATO implementează deciziile luate la summitul de la Varşovia, punând în practică schemele de confruntare militară (...) în zone aflate la frontierele Rusiei. Astfel, prin consolidarea aşa-numitului flanc estic al Alianţei, sunt create contingente multinaţionale consolidate la nivel de batalion care vor fi desfăşurate în ţările baltice şi în Polonia la începutul anului 2017. În plus, trimit o forţă în format de brigadă în România şi au opţiuni concrete pentru o prezenţă NATO în Marea Neagră.
În timp ce sperie publicul în legătură cu mobilizarea navelor militare ruse în ape internaţionale în drumul spre Marea Mediterană pentru efectuarea unei misiuni antiteroriste, Alianţa Nord-Atlantică şi Statele Unite continuă să folosească activ platforme multifuncţionale de luptă care au un amplu potenţial ofensiv antirachetă în zona Mării Negre. (...) În regiunile est-europene sunt acumulate echipamente militare grele, este modernizată infrastructura pentru a fi aduse unităţi militare mari, sunt efectuate nenumărate exerciţii militare terestre, maritime şi aeriene de-a lungul frontierelor Rusiei (...) Astfel că apare următoarea întrebare: ce urmează? Un nou val de speculaţii NATO despre ameninţarea rusă şi o altă spirală a înarmării?”
åSăptămâna aceasta însă, administrația Vladimir Putin a ținut să pună punctul pe „i” și criticând suplimentarea capacităților militare NATO din România, Polonia, Bulgaria și țările baltice, a avertizat că efectivele ruse din Crimeea pot respinge orice atac inamic. „În Peninsula Crimeea a fost creată o combinaţie unică de forţe militare, iar această forţă este consolidată în mod constant. Sistemul avansat de arme ultramoderne nu va lăsa nicio şansă unui potenţial inamic care ar îndrăzni să atace acest teritoriu autohton rus. Această regiune a avut mereu o importanţă uriaşă pentru Rusia. (...) Crimeea continuă să joace un rol de cea mai mare importanţă în menţinerea securităţii militare a Rusiei” a transmis Serghei Șoigu, ministrul rus al Apărării.
