Romania si Schengen, la un pas departare
La baza spațiului Schengen este cooperarea liberă de frontiere între statele membre. Totuşi, nu toate ţările care cooperează în cadrul spaţiului Schengen fac parte din spaţiul Schengen. Motivul este fie că acestea nu doresc să elimine controalele de frontieră, fie că încă nu întrunesc condiţiile impuse prin tratatul de aderare, fie că alte state membre ale spațiului nu sunt încă de acord cu aderarea statelor respective.
Discuțiile inițiale cu privire la spațiul Schengen au început în 1985, an în care a fost semnat și primul acord între cei cinci membri fondatori. Spațiul Schengen s-a extins treptat incluzând aproape toate statele membre în momentul de față. Măsurile adoptate de statele membre ale spațiului Schengen sunt pentru o mai bună colaborare între state, ele incluzând desființarea controalelor la punctele de frontieră, un set comun de reguli pentru frontierele externe ale Uniunii Europene și o colaborare juridică mai strânsă în vederea extrădării și aplicării mai eficiente a sentințelor pentru infractorii care ar putea trece granițele dintr-un stat în altul.
Aderarea la spaţiul Schengen rămâne un subiect sensibil pentru partenerii europeni, de al căror refuz se lovesc mai multe țări, printre care și România, cu fiecare ocazie. Conform misiunilor succesive de evaluare, România îndeplineşte încă din anul 2010 toate criteriile prevăzute de legislaţia care reglementează aderarea la spaţiul Schengen, fiind încadrată în zona Schengen, însă nu beneficiază de liberă circulație ca un membru cu drepturi depline.
Motivele care stau în spatele refuzului de a accepta România şi Bulgaria în grupul celor 26 de state care fac parte din zona de liberă circulaţie ţin mai mult de aspecte privind migraţia şi accesul pe piaţa muncii în alte state europene decât de problema securizării frontierelor. Deşi România îndeplineşte toate criteriile necesare pentru aderarea la spaţiul Schengen, ţara noastră se loveşte de refuzul altor state din Uniunea Europeană care trebuie să-şi dea acordul. În conformitate cu articolul 4, alineatul 2 din Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, decizia Consiliului European, cu privire la intrarea în spaţiul Schengen, trebuie luată în unanimitate. Acest aspect permite unui stat să împiedice aderarea României la Schengen, deşi celelalte state ar fi de acord. Însă, în același tratat semnat, se garantează aderarea la acest spațiu pentru toate statele membre ale Uniunii.
După o întrevedere cu președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker şi cu preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, premierul Victor Ponta declara că România se bucură de sprijinul Comisiei Europene şi de cel al Parlamentului European în ceea ce priveşte aderarea la spaţiul Schengen, însă mai trebuie convinse una sau două ţări membre care încă au reţineri faţă de acest lucru. Şi preşedintele Klaus Iohannis este de părere că România îndeplineşte toate criteriile. „Îndeplinim integral criteriile de aderare la spaţiul Schengen, orice nelămuriri pe acest palier ţin pur de considerente politice”, a spus preşedintele.
Printre statele europene de al căror refuz ne lovim permanent se numără Olanda şi Germania. În acest sens, în luna martie, ambasadorul Olandei la Bucureşti declara că Parlamentul olandez nu susţine aderarea României la spaţiul Schengen, deoarece consideră că nu au fost implementate toate cerințele iniţiale pentru a deveni membru al Uniunii Europene. În spatele acestui refuz mai stă şi o altă nemulţumire a legislativului olandez, şi anume aceea că statul român nu a plătit compania olandeză care, în urmă cu şapte ani, a recuperat epava unei nave eşuate pe canalul Dunăre-Marea Neagră. Subiectul aderării la spaţiul Schengen a fost discutat recent de preşedintele Klaus Iohannis şi cu cancelarul Germaniei, Angela Merkel, însă discuţia nu a avut niciun rezultat. Merkel consideră că, deşi România a înregistrat progrese pozitive, reformele trebuie implementate în continuare pentru ca aderarea să fie una normală, neforțată, și realizată la timpul potrivit.
