Fenomenul stramutarii fortate, scapat de sub control

Printre multiplele şi complexele problematici cu care Europa se confruntă la ora actuală, una dintre cele mai dramatice şi, aparent, fără soluţie, este cea a afluxului fără precedent de imigranți.

Niciodată, în istoria recentă a bătrânului continent, în general şi a României, în special, „ofensiva” umană asupra graniţelor terestre şi maritime nu a fost atât de agresivă, iar Europa nu a fost mai fără de apărare în faţa acestei „invazii a disperării”. Consecinţele războaielor din Siria şi Afganistan (ca să numim doar două dintre cele mai vehiculate zone de conflict; în total sunt 15!) se traduc, astăzi, în milioane de refugiaţi care îşi riscă vieţile abia salvate din infern pentru un „acasă” iluzoriu, departe de ţara natală, un „acasă” în care adesea nici nu mai ajung, căci cad victime traficanţilor de imigranţi.

Turcia - ţara care, în 2014, a găzduit cei mai mulţi imigranţi din lume: 1,59 milioane - a anunţat, în toamna anului trecut, că taberele sale de refugiaţi de la hotarul cu Siria au atins capacitatea maximă. Reacţia Uniunii Europene (UE) a venit abia la începutul lunii mai 2015, când, în cadrul planului care prevede măsuri de combatere a imigraţiei pe Marea Mediterană şi distribuirea refugiaţilor în spaţiul UE, s-a propus ca fiecare ţară europeană să primească un anumit număr de refugiaţi pe an în încercarea de a ajuta Italia şi Grecia, cele mai „aglomerate” ţări din această perspectivă. Astfel, România ar urma să primească 2.362 de imigranţi extracomunitari, relocaţi din Italia şi Grecia şi câte 6.000 de euro pentru fiecare persoană. 40.000 de oameni urmează să fie relocaţi în această manieră şi, în plus, CE propune acceptarea altor 20.000 de refugiaţi extracomunitari, pe parcursul a doi ani, în cadrul unui mecanism de oferire a protecţiei internaţionale, la recomandarea Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR). Ţările care vor participa la această schemă vor primi în total 50 de milioane de euro în perioada 2015-2016.

Din păcate, rapoartele la nivel mondial arată că distribuţia globală a refugiaţilor este cât se poate de dezechilibrată. Aproape nouă din 10 refugiaţi (86%) se află în regiuni şi ţări considerate mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic. Un sfert dintre toţi refugiaţii se află în ţări care se regăsesc pe lista ONU a celor mai puţin dezvoltate ţări din lume. Aceste aspecte apar în raportul “Tendinţe globale” 2014, dat publicităţii săptămâna trecută de UNHCR, raport potrivit căruia, la nivel mondial, una din 122 de persoane este fie refugiată, strămutată intern sau solicitantă de azil. Totalul? Cutremurător: 13,9 milioane de persoane au devenit, numai în 2014, persoane strămutate, peste jumătate fiind copii! „Suntem martorii unei schimbări de paradigmă, ai unei alunecări necontrolate într-o eră în care amploarea fenomenului global al strămutării forţate, precum şi răspunsul necesar depăşesc, în mod clar, orice valori şi necesităţi înregistrate vreodată în acest sens", este de părere Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiaţi, António Guterres.

Dacă cifrele reci ale statisticilor de mai sus nu v-au conturat suficient tabloul teribil al fenomenului şi motivaţiilor refugiaţilor, imaginaţi-vă cum familii întregi aflate în zonele de conflict, sub presiunea perpetuă a morţii, îşi adună toate bunurile lumeşti şi încearcă să le vândă. Ce nu reuşesc, dau la schimb şi vând din nou. Dacă au prea puţine lucruri, fură şi, în felul acesta fac rost de cei 5.000 – 6.000 de euro de persoană pe care trebuie să îi dea traficanţilor de imigranţi pentru un loc în „bărcile morţii”, în încercarea de a ajunge cât mai departe de iadul în care au fost nevoiţi să trăiască. În aceste ambarcaţiuni, vechi, ieşite demult din uz, care nu au autorizaţii şi, evident, nu îndeplinesc niciuna dintre cele mai elementare condiţii de siguranţa navigaţiei, cei fugiţi din infern îşi riscă crunt vieţile abia salvate. Să amintim doar cele mai recente tragedii din acest an: februarie 2015, peste 330 de migranţi au murit în largul insulei Lampedusa; martie 2015, zece cadavre şi 121 de supravieţuitori recuperaţi din largul coastelor libiene; aprilie 2015, apele libiene fac peste 400 de victime.

În acest context, o a doua importantă decizie europeană a fost luată în încercarea de a combate acest monstruos fenomen cu care se confruntă omenirea astăzi: traficul de imigranţi. Luni, 22 iunie, la nivelul miniştrilor de Externe din cadrul UE s-a luat decizia lansării unei misiuni navale de luptă împotriva traficului cu imigranți pe Marea Mediterană. Până la sfârşitul acestei săptămâni sunt aşteptate primele desfăşurări de nave, submarine, avioane de patrulare și drone europene, relatează AFP, DPA și Reuters. Operaţiunea a fost intitulată ''EU Navfor Med'' şi are cartierul general la Roma. "UE nu a privit niciodată atât de serios ca acum problema imigraţiei. Prin această operaţiune, vizăm modelul de afacere al celor care beneficiază de pe urma suferinţei migranţilor. Dar este doar o parte a unei strategii mai ample, care include cooperarea cu partenerii noştri din Africa, în special din regiunea Sahel, şi cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie şi UNHCR", a declarat Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Federica Mogherini, într-un comunicat.

Ce gândesc, ce simt şi cum reacţionează oamenii reduşi la stadiul de refugiaţi? Care este psihologia unui asemenea segment, atât de important, al societăţii noastre de astăzi? Cum arată portretul-robot al unui imigrant? Care este viitorul acestor oameni, profund şi, adesea, definitiv dezrădăcinaţi? Despre toate acestea, precum şi despre multe alte detalii ale acestui subiect atât de complex, puteţi citi în ediţia următoare a jurnalului nostru.