Cum a devenit politica un interes pentru tineri?

Care este cheia sucesului unei comunicări politice de succes în cadrul unei campanii? Victor Ponta a realizat ca la carte, toate etapele modelului american inițiat de alegerile prezidențiale când Barack Obama a preluat Casa Albă și locul celui mai puternic om de pe pământ. Klaus Iohannis nu a crezut niciodată că mediul online este adevăratul câmp unde competiția electorală se va da. Echipa sa însă, a intuit.

Contul de Facebook a reprezentat baza a întregii manifestări de simpatie, a spirirului civic și iritării duse la extreme a românilor care vedeau în mass media, cum confrații lor din diaspora erau lipsiți de drepturi. A câștigat Klaus Iohannis alegerile prezindențiale datorită contului său de Facebook? Nu. Acțiunile din cele 2 săptămâni dintre primul și al doilea tur de alegeri au fost directe și nu în mediul virtual. După întreaga analiză a modului în care candidatul ACL a gestionat întreaga situație și a atitudinii sale conservatoare față de tehnologie, putem spune chiar că omul politic nici nu se aștepta ca Facebookul să facă diferența. Victor Ponta a pierdut pentru că lecția occidentală a comunicării politice pe baza internetului nu constă doar în postări și likeuri ci a mobiliza simpatizanții contului de Facebook într-o problemă care să schimbe total atitudinea față de ceea ce se întâmplă.

Istoria ne-a demonstrat de atâtea ori faptul că americanii nu sunt doar împătimiți după tehnologie și acum, după rețele de socializare, ci și exemplul numărul 1 al sentimentului de patriotism. Un cont de Facebook, updatarea celor mai noi știri și asocierea cu vedetele momentului nu au fost cele mai bune strategii ale campaniei electorale candidatului Victor Ponta. Bazarea totală pe mediul online nu a fost niciodată lecția americanilor. A stârni o singură persoană într-o problemă legată de patria sa, atrage după sine sute de share-uri, simpatii, fani, likeuri, spirit civic, dorința de schimbare, participarea efectivă la aceasta și voturi. Iar germanul Klaus Iohannis a aplicat cel mai bine modelul Barack Obama, în România, deși această mișcare nu a fost niciodată o startegie argumentativă a comunicării politice în campania sa electorală.

Rezultatele acestei analize nu este despre cine a greșit și cine a avut șansa să nimerească strategia, ci cum se face în 2015 o comunicare politică într-o campanie electorală. Exemplul practic al alegerilor prezidențiale din 2014, unde lupta dintre fostul primar al orașului Sibiu, Klaus Iohannis și premierul României, Victor Ponta, reprezintă modelul perfect al unei noi teorii care forțează redactarea tuturor manualelor despre puterea rețelelor sociale. Industria evoluează, tehnologia a evoluat, medicina evoluează, comunicarea a devenit o revoluție; internetul este totul despre puterea de a fi în contact cu întregul mapamond într-un mod gratis și incredibil de rapid. De la politica stradală (manifestată prin propagande, flyere, găleți, brichete, pelerine etc) și comunicarea politică pe Facebook, a fost doar un pas mic. Un pas pe care unii dintre politicieni l-au înțeles, iar alții l-au făcut numai ca să nu rămână în urmă. Exemplul președintelui Statelor Unite ale Americii, a devenit la fel de repede un model pentru toate celelalte categorii politice din lume care aveau nevoie să înțeleagă cum funcționează astăzi electoratul. Nimic nu a dat greș în a urmări îndeaproape și a implementa exact cum a fost constituit, exemplul lui Barack Obama. În România, Victor Ponta a înclinat întreaga campanie electorală, la o comunicare politică bazată în mare parte pe mediul online. Acesta a mizat pe tendințele consumerismului actual și încercând să fie adeptul unor evenimente social/politice/sportive etc., a căutat să ajungă la inima și mintea alegătorilor prin alianța preferințelor. Pe de altă parte, Klaus Iohannis nu a fost niciodată un fan al rețelei de socializare, fapt pentru care abia cu câteva luni înainte de campania electorală, acesta a decis crearea unui cont de Facebook. Personalitatea, aparent diferită față de cea a contracandidatului său, l-a definit pe omul politic, Klaus Iohannis ca fiind un candidat tradițional, conservator, a cărei strategie este caracterizată de un mod simplu de acțiune și o comunicare mai rar devenită publică.

Campaniile electorale desfășurate în vederea obținerii alegerilor prezidențiale din 2014 au fost diferite față de celelalte anterioare, tocmai pentru că noile media au făcut diferența. Dacă în anii trecuți, candidații la funcția de președinte al României, au mizat pe propaganda electorală desfășurată în proporție de 100%, în cadrul unor mitinguri și discursuri publice de la balcon, iar după aceea, pe puterea mijloacelor de comunicare în masă tradiționale, secolul XXI a determinat o adaptare a mediului politic la vremurile pe care le trăim. Populația mondială s-a mutat pe internet și-atunci, evident, candidații alegerilor de oricare fel, se simt nevoiți să transfere eforturile de a câștiga voturile în mediul online, mizând pe strategii argumentative care să le definească un discurs capabil să le obțină obiectivul propus.

Acest discurs nu a constat într-un mod pur verbal de a comunica; modelul american de a câștiga alegerile prezidențiale nu a fost înțeles din prima așa cum este acesta definit. Barack Obama nu a trecut efectiv la o comunicare 100% online, așteptând ca postările, like-urile și asocierea cu persoanele publice ale momentului (cu performanțele acestora, am putea spune) să devină de apreciat pentru numărul mare de persoane cu drept de vot, care activează zilnic pe Facebook. Am putea crede că aceasta a fost greșeala pe care Victor Ponta trebuie să și-o asume. Lipsa interesului sau a unui efort considerabil de a rezolva problemele create în diaspora, referitor la modul de votare, i-a acordat nu doar mai mult timp liber pentru comunicarea politică online, dar din păcate și o abordare total greșită (și periculoasă în același timp) a tendinței de globalizare a modului de a câștiga alegerile prezindențiale după exemplul american. Desigur, nici candidatul ACL nu a mizat pe acest gen de startegie; tocmai pentru că această mișcare s-a dovedit o surpriză până și pentru acesta. A câștigat Klaus Iohannis postul de președinte al României datorită faptului că (chiar și involuntar), a adaptat modelul american mai bine decât Victor Ponta?

Nu. Comunicarea politică într-o campanie electorală a anilor 2014 înseamnă strategii argumentative care să dispună de un discurs mai puțin exagerat (exemplul situației candidatului Klaus Iohannis), acțiuni care să fie mereu în concordanță cu promisiunile făcute, conștientizarea puterii mediului online și stârnirea sentimentului de patriotism. Pentru prima dată, online-ul a făcut diferența tocmai pentru că online-ul este un iubitor de țară, de semeni și îi place la nebunie să participe la toate evenimentele create/distribuite pe Facebook. Dacă situația din Dispora (prost interpretată de Victor Ponta) nu ar fi existat, iar mijloacele de comunicare în masă tradiționale, nu ar fi făcut-o vizibilă, Klaus Iohannis ar fi recuperat cu greu în numai 2 săptămâni, diferența de 10% în rezultatele voturilor.

Reușita cărei comunicări politice a definitivat situația președintelui actual? Nici unul dintre cei doi candidați nu reprezintă exemplul perfect al unei teorii generale care abordează comunicarea politică; ci mai degrabă mass media (cu precădere internetul) și crearea unui eveniment care să amintească românilor că trebuie să fie uniți indiferent unde se află (astfel, politica a devenit dintr-o dată un interes pentru tinerii de pe Facebook).

La baza oricărei campanii electorale stă comunicarea politică, a căror strategii argumentative asigură cu succes atenția și votul electoratului în ziua alegerii. Una dintre strategiile argumentative a fost corelarea mediului online cu stârnirea spiritului civic pe care fiecare țară îl manifestă indiferent de numele candidaților sau trecutul acestora. Cum a fost învins premierul României a cărei reputație a fost mereu creată de aparițiile sale în mass media? Tocmai prin strategia mijloacelor tradiționale de comunicare în masă care au contribuit furtunos la crearea unei imagini de ansamblu asupra evenimentelor din diaspora, iar de aici, mediul online a preluat puterea.

Astăzi, la baza oricărei campanii electorale stă comunicarea politică a căror interese va avea mereu în vedere mediul online și latura social-emoțională a celor care activează în acest mediu.